— Măi, să fie, a mormăit el. Ori am ajuns în rai și e cam auster, ori nevastă-mea m-a mutat în debara.
S-a lăsat cu leșinuri, cu cruci făcute rapid și cu o sticlă de palincă deschisă „pentru șoc”. De atunci, prin sat, Ștefan nu mai e doar Ștefan. E „Ăla de-a fentat moartea că nu-i plăcea meniul”. Iar când cineva îl întreabă cum e „dincolo”, el rânjește: Stefanghe :Mi-am revenit din moarte рџ‚
Ștefan Gheorghe, sau „Ștefăniță” pentru cineva care-l știa de mic, n-a fost niciodată un om al jumătăților de măsură. Când se punea pe băut, goleai crama; când se punea pe râs, tremurau geamurile primăriei. Așa că, atunci când s-a hotărât să „plece”, a făcut-o tot cu stil. — Măi, să fie, a mormăit el
Totul a început la nunta nepoatei sale, unde Ștefan a confundat entuziasmul cu capacitatea pulmonară. După a treia sârbă legată și a cincea carafă de vin „de ăla bun”, inima lui Ștefan a zis: „Gata, băieți, eu am ieșit la pensie” . S-a prăbușit fix în mijlocul ringului, cu un zâmbet pe buze și o chiftea încă în mână. De atunci, prin sat, Ștefan nu mai e doar Ștefan